UN PAHAR DE APA RECE SI UN CORNULET CU RAHAT

vineri, 22 mai 2009

Radea copilul si alerga prin iarba deasa....soarele inunda curtea si sub visinii cei batrani si scorojiti era singurul loc umbros....bunica spala rufe langa vie si din cand in cand ii mai astampara cu cate o chemare ....copiii alergau liberi prin iarba si se alergau unul pe altul, intr-un joc al copilariei numai de ei stiut,bunica ii privea si ochii ii radeau de bucurie...acolo in curte inconjurata de nepoti era mai fericita ca niciodata.....curtea ei vorbea,si isi spunea fericirea prin rasetele cristaline ale copiilor.....era cald si din cand in cand baticul bunicii cadea,iar bunica il desfacea si il lega iar....in clipa aceea nepotii privea uimiti scena,fascinati de acel nod care lor nu le iesea niciodata cand se jucau cu baticurile bunicii.
Nu va mai uitati la mine impielitatilor si jucati-va....se auzi vocea aspra a bunicii dar zambetul de pe fata ei trada tonul vocii....si copiii iar alergau prin iarba deasa si inalta,la umbra visinilor....printre gaze si raze de soare.....bunica era o femeie batrana, pe a carei fata timpul brazdase cutele batranetilor....era o femeie harnica si optimista.....pe bunica nu puteai sa o intristezi niciodata....ochii ei erau prea blanzi si prea frumosi sa simta tristetea...dracii cei mici o mai suparau din cand in cand dar era prea frumos sa-i privesti si bunica se bucura de toata aceasta priveliste.....covata bunicii de lemn avea o culoare pamantie...dar din ea rufele ieseau mereu curate...si intinse acolo pe sarma dintre vie si gardul pasarilor stateau intinse alene la soare hainutele nepotilor...timpul trecea dar nu si energia copiilor....bunica intre timp disparuse...dar fara sa atraga atentia nepotilor...pana intr-un tarziu cand un miros imbietor strica jocul....mirosea atat de bine....mirosea a copt...miroasea a dulce....mirosea un miros pe care copiii il cunosteau atat de bine si care ii atragea spre casa...usa se deschise si de dupa ea aparu bunica cu o farfurie aburinda si o carafa de apa....le puse pe un taburet si cat o tinu vocea striga catre cei mici.....apa rece si cornulete cu rahat.....haideti copii.....si daca vreodata nepotii isi vor uita bunicii sau daca timpul le va sterge memoria.......niciodata nu poti uita un pahar de apa rece si un cornulet cu rahat....e bunica....nu stiai?

1 comentarii:

Nikol vineri, mai 22, 2009 9:56:00 p.m.  

:) Superb!
Si eu am fost crescuta de bunici,de aceea ii iubesc mai mult decat orice si mai mult decat oricine!Din fericire,inca ii mai am langa mine!Chiar maine ii voi vizita!Si sunt sigura sigura ca are mere si rahat in casa,ca ma asteapta cu fasole(imi place mie mult) si placinta cu dovleac!Iar bunicul ma asteapta mereu la poarta!Mi-e dor de iarba de care spui tu!Mi-e dor sa mai aud "impielitato ce esti!"....

Trimiteți un comentariu

Facebook


Cui ii place:

Copyright ©

Conţinutul acestui site internet este protejat prin Legea dreptului de autor L8/1996 actualizată. Folosirea conţinutului ori a unor părţi din acesta fără înştiinţarea, respectiv aprobarea, proprietarului acestui site se pedepseşte conform legilor în vigoare.

Blog template by simplyfabulousbloggertemplates.com

Back to TOP