MERGEA UN NOR PE DRUM

Era ora 20.42....conducea si privea incoerent un drum care ii fugea de sub picioare.Parbrizul era murdar,loc de ingropaciune pentru zecile de musculite care se izbisera de el...cui ii pasa....jetul de apa din stergatoare nu mai voia sa iasa...era o priveliste macabra parbrizul ala.Cobora drumul si intr-o curba i se infatisa un apus de soare inconjurat de niste nori stropiti in mai multe culori....unic,sublim,trecator....daca cineva i-ar fi cerut sa descrie ce vedea probabil astea ar fi fost cuvintele lui...drumul?drumul isi vedea de ale lui si probabil avea grija de el....si apusul se intrecea cu norii si el intrase si el in cursa...dar de undeva de departe..n-avea nici o sansa....si-ar fi dorit sa poate ramane pe loc si sa admire in pace....dar n-a facut-o...si totul s-a dus si dus a fost.A meritat insa,caci pentru o clipa a simtit o caldura stranie in suflet care l-a incalzit...si a luminat.Frumusetea o gasesti acolo unde nu te astepti,o gasesti in locurile care uneori ti-au parut banale dar pentru care n-ai avut rabdarea necesara sa le privesti...frumusetea o gasesti in momentele in care nu cauti nimic,frumusetea o gasesti in oamenii care te surprind cel mai tare.....frumusetea este efemera.....dar ochii care o cauta n-au rabdarea necesara sa o decopere....te grabesti...si uiti de drum....nu lasa drumul sa te duca....fa-l sa te astepte si nu sti niciodata ce vei gasi la marginea lui...ia o pauza...viata nu-i o cursa...