Povestea unui pitic (partea 1)

Mergeam pe strada si am gasit un pitic.Nu era un pitic ca orice pitic,nu avea barba mare si stufoasa,nu era mic,nu era batran si mai ales nu aducea deloc a pitic....si totusi era pitic.Cred ca era piticul cuiva,era ingrijit,zambea,avea o sclipire in ochi si parea fericit.Cineva probabil il pierduse de curand...printre rafturile vreunui supermarket sau intr-o benzinarie pe undeva si intr-o clipa de neatentie pierduse piticul.
Piticul ratacea pe strada viselor intr-o zi ploioasa si printre picaturile de ploaie isi facea drum spre capatul strazii.....spre fericire.
Pe masura ce pasea se apropia tot mai tare dar de fiecare data cand nu era atent se indeparta....si uneori piticul era trist pentru ca nici dupa atata vreme nu reusise sa ajunga la destinatie.
Piticul asta avea ambitie ,pentru ca de fiecare data cand se indeparta si mai tare parca o forta interioara il facea sa mearga si mai repede...si alerga piticul cu pasi repezi si mereu i se intampla acelasi necaz....se facea ca mereu avea o clipa de neatentie si mereu se intorcea in celalat capat al strazii....Uneori piticul era nelamurit,ce greseste?de ce nu reuseste niciodata sa ajunga unde isi dorea si statea piticul pe trotuar si vedea cat de aproape era fericirea si nu o putea atinge....si ii era ciuda,si credea ca nu incearca destul de tare .
Statea piticul pe trotuar cand l-am vazut eu si parea trist,parea trist pentru ca se simtea neputincios in fata fericirii pe care o simtea atat de aproape si care ii era totusi inca interzisa si la mare departare de el.Era piticul meu cu cocotat pe trotuar cu capul in maini ingandurat si nu m-a vazut....am stat acolo pe coltul strazii si am asteptat o reactie din partea lui,piticul statea ingandurat si napadit de ganduri nu baga de seama nimic si pe nimeni....voiam sa-l ajut,sa-i dau vreun sfat sau sa am un raspuns care sa-l scoata din starea asta ....dar nu gaseam nimic...eram atat de lipsit de idei incat imi era rusine .....Piticul voia sa poata,voia sa poata sa simta fericirea,macar o clipa,gasise fericirea asta intamplator si i se parea atat de frumoasa si atat de interesanta incat nu trecuse zi sa nu se intoarca in coltul acela de strada si sa incerce,zi dupa zi,noapte dupa noapte....si incercase...incercase pentru ca il vazusem eu ca incercase...si voia pentru ca citeam in ochii lui dorinta aprinsa cu care privea fericirea din capatul strazii...voia sa o simta in palma lui ,sa o stranga in pumn si sa si-o bage in inima...si acolo sa o tina mereu si mereu si mereu....Piticul nu incercase niciodata cu atata staruinta sa dobandeasca fericirea...nu gasise pana acum atata energie pentru un tel atat de mare....fusese un pitic normal pana la un punct cand se schimbase....rusinat de purtarea lui si convins ca nu merita atata fericire la inceput se limita numai la ganduri....visa la fericire si nu cuteza sa simta dorinta ....era un pitic sincer,fata lui trada orice incercare de a mintii,iar in ochii lui vedeai deschise portile sufletului....daca te uitai in ochii lui nu-i ascundea si nu incerca sa se ascunda niciodata dupa paravane false create din nevoia de a se proteja pe sine ....de restul....
De acolo de pe trotuar a mai privit o data la fericirea din capatul strazii si a zambit,nu avea sa o lase sa scape....orice ar fi avea sa stea in coltul acela de strada si avea sa incerce pana o va atinge....se ridica in picioare,scoase o scrisoare din buzunar si o mai privi o data,zambi din nou,trase adanc aer in piept si o baga la loc....se uita spre capatul strazii si o lua la fuga......facu cativa pasi si cand mai avea doi metri disparu si aparu la loc de unde plecase....iar avusese o clipa de neatentie....statea pe jos...pe trotuar si zambea....l-am intrebat de ce zambeste daca nu reuseste sa-si atinga fericirea si stiti ce mi-a spus?.....mi-a facut semn sa ma apropii si mi-a soptit la ureche"nu fi trist,eu nu sunt,am ajuns atat de aproape de fericire de data asta incat am auzit-o si mi-a soptit ca ma asteapta....."........era odata un pitic intr-un colt se strada,statea pe trotuar si isi privea fericirea si cred ca astazi nu l-am mai vazut acolo....si ma intreb....oare o fi gasit-o?