De unde am plecat

Am obosit. Am obosit să mai gandesc, am obosit să mai simt, am obosit să mai văd. Uneori oboseala ma face sa uit ......zi dupa zi dupa zi aceleasi imagini parca de mult intiparite si o senzatie stranie si revelatoare...locul meu nu e aici.....dar unde e oare vine din nou intrebarea care ma incuie.....unde?cum?cand?sau un simplu de ce?privesc in gol si imi simt mainile amortite si imi simt picioarele cum urla de durere satule sa mai poarte atata greutate pe drumurile nesfarsite ale vietii....imi tremura privirea si constiincios ma feresc de lumina....tac si ascult si incerc sa deslusesc in fiecare zi un alt sunet...caut noul din nou....caut oare ce trebuie?intrebarile se nasc in cautarea unui raspuns...dar raspunsurile nu vin imediat in intampinarea unei intrebari.....de ce?de ce ganduri anemice bantuie mintea obosita si o secatuieste de vlaga....de ce te simti mai batran?de ce traiesti din amintiri?unde sunt raspunsurile?....unde este energia vietii?scutur praful de pe oglinda si ma privesc.....asa cum privesc un strain si nu vad nici o fata cunoscuta....strain in umbra unui strain....in cautarea unei idei care sa-l scoata din linistea unei existente prea seci si prea patrunsa de banal......nu stie ce sa zica gandul cand paseste in suflet pentru ca locul lui nu este acolo....gandeste cu inima si o sa suferi....gandeste cu mintea si o sa fi trist....gandeste cu amandoua si nu o sa ajungi nicaieri.....e joc de zaruri viata si ea o stie....o sti si tu dar speri ca macar o data sa castigi potul cel mare....te simti norocos sau nu, nimeni nu pleaca de la masa pana dimineata.....si-n dimineata viselor tale de preamarire o sa realizezi cu un gust amar ca de fapt........ai ajuns de unde ai plecat....