- Vino să mă iei în braţe! Mă înţeapă iarba asta... Hai, vino, iubitul meu, te rooog...
El se ridică de pe pătură şi o luă în braţe. Iarba era uscată şi tăioasă, dar nu durea aşa tare, iar ea era un fulg oricum. O aşeză pe ramura unui măr pitic şi se aşeză şi el pe ramura de lângă. Stăteau amândoi şi priveau din vârful dealului.
Priveau coasta abruptă pe care urcaseră mai devreme, iar privirea se scurgea... şi curgea până la drumul acoperit de un colb gălbui, pe care veniseră mai devreme. Undeva la marginea drumului era oprită trăsurica, iar calul cel sur păştea alene. Peste drum lanurile de grâu, de un galben aprins, străluceau în bătaia vântului. Întinse mâna prin faţa trunchiului copacului şi îl luă de mână. Dintr-o dată o picătură se izbi de fruntea lui.
- O să plouă, draga mea... Mai rămânem?
- Da, iubitule... Te sperie câţiva stropi de ploaie? şi chicoti.
Se uita la ea şi era fermecat... Doamne cât de frumoasă putea fi... Avea o rochiţă vaporoasă, de un verde palid cu margarete albe, iar în păr îşi pusese o floare de mac. Stropii începuseră să curgă cu spor. El se uita la pantalonii scurţi trei sferturi pe care îi purta. Mai devreme îi era atât de cald în pantalonii aştia negri încat nu mai ştia ce să facă. Îşi desfăcuse cămaşa albă până la al doilea nasture şi îşi suflecase mânecile. Ultimul nasture de jos era şi el desfăcut şi, acum, în bătaia vântului, părea ca un steag care flutură...
Ploua torenţial. Sub cele câteva ramuri ale mărului nu erau acoperiţi aproape deloc. Ea era udă toată... Rochiţa îi era lipită de trup şi prin ea i se vedeau sfârcurile tari ce împingeau materialul... Era fascinat de ce vedea... Ea se apropie de el şi i se aşeză în braţe... Simtea acum acele împunsături şi cât era de caldă...
Ploaia aproape se oprise. Doar caţiva stropi se mai scuturau din când în când. Mai ramasără câteva minute în acea îmbrăţişare umedă, dar caldă... Aburi se ridicau din pământ, iar aerul era sufocant. O luă de mână şi începură să alerge... şi alergau şi alergau şi ea râdea şi vântul îi bătea prin păr şi alergau şi el zâmbea şi, din când în când, se mai întorcea către ea, iar ochii îi zâmbeau şi ei...
Ajunseră în dreptul casei ascunsă într-un pâlc de copaci şi tăiată de o alee lungă care ducea până lângă scară... Păşeau timid şi priveau stânga, dreapta, în straturile de flori multicolore. Albinele zumzăiau ici, colo... şi păsări peste tot. Urcă scările din lemn de nuc, iar privirea lui scotoci terasa.
Undeva, în stânga, două balansoare îi aşteptau, iar pe măsuţa de împletituri, o carafă plină cu limonadă. Lânga perete, pe un covoraş de plută, stătea un pui de golden care dormea. El se aşeză pe unul din balansoare, iar ea lua căţeluşul şi se aşeză şi ea. Terasa era plină de muşcate roşii... Puse limonadă în pahare şi luă o gură. Era atât de rece şi amară, simţi fiori reci pe şira spinării. O privea cum mângâia acea grămăjoară de blană şi cum animalul se topea sub mângâierile ei...
Se ridică în picioare şi se îndreptă desculţ spre uşa de la intrare. Trase uşa de plasă şi atunci se ridică şi ea. O aşteptă… intrară amândoi... O cameră imensă pe post de sufragerie. O cameră înaltă cu ferestre ce se ridicau din podea parcă, de jur împrejur. Undeva, în stânga, un şemineu, iar în el ardeau caţiva buşteni şi covoraşul din faţa lui parcă îi îmbia...
Lânga fereastra care dădea spre livadă, pe noptiera cea mică, era un patefon... Ea luă o placă şi muzica năpădi camera. Dansa... Se învârtea în jurul lui şi râdea... Era fericită. După alte câteva cercuri ameţi... El fugi repede şi o prinse în braţe... Ea îl apucă de gât şi cu zâmbetul ei reuşi să-l facă să tacă fără s-o muştruluiască. În mijlocul camerei, nişte scări imense urcau la etaj. Urcară şi ei şi o luară, la dreapta, spre dormitor... Uşa era deschisă. Pe jos blană albă, iar patul alb şi el. O aşeză uşor pe pat şi ea se afundă în moliciunea lui... pentru o clipă... ca mai apoi să sară din pat şi să fugă la baie.
O privi cum dispare şi se aruncă în pat. Aşternuturile zburau în jurul lui, simţea cum îl fură somnul. O căldură şi o moleşeală îl copleşise. Adormi... când deoadată simţi o lovitură şi perna pe faţă.
- Ai adormit, leneşule? şi zambi. Hai, la baie cu tine să te cureţi!
O privi încruntat, dar nu avu puterea să spună ceva. Se duse în baie şi acolo dădu hainele jos de pe el. Parcă tot corpul îi amorţise. Cada era ovală şi spuma dădea peste. Pe marginea ei câteva lumânări aprinse. Păşi în apă. Era atât de bună... Se aşeză uşor şi puse capul pe prosop. Cu ochii închişi îi auzi paşii pe gresia udă...
- Iubitule, mai ai loc şi pentru mine?, chicoti ea.
Se apropie de cadă şi lasă să-i cadă rochiţa. Pielea ei strălucea în lumina lumânărilor. Păşi în apă şi se aşeză în faţa lui. Se priveau în ochi şi parcă privirile nu li se puteau dezlipi unul de altul. Întâi îl stropi aruncând spre el cu stropi şi spumă, apoi încercă să-l gâdile cu picioarele, iar el să scape, se scufundă pentru câteva secunde în apa albă ca laptele... Când ieşi se trezi cu ea deasupra lui.
- Iubitule, mă speli şi pe mine pe spate? şi se aşeză cu spatele la el.
Mâna lui curgea pe umerii ei. Era atât de fină... Se apropie de părul ei şi trase aer în piept... Mirosea aşa frumos... O sărută pe umăr şi apoi pe gât, urcă pe lobul urechii, iar ea se întoarse şi îl sărută. Avea un sărut dulce şi avea gust de ciocolată. El se ridică şi îşi puse un halat alb pe el. Luă prosopul şi o înveli cu el.
- Iubitule, mie îmi este foame, şi o luă la fugă pe parchetul lucios, iar el după ea...
Când el dădu colţul şi deschise uşa, ea deja avea cutia de îngheţată în mână şi un zâmbet pe măsură.
- Astăzi avem îngheţată la desert.
Două boluri erau pe masă, frişcă şi puţin sirop de afine… Câteva cupe în fiecare dintre boluri, iar când el avu o clipă de neatenţie ea îşi mai scapă o cupă în plus. El o surprinse şi zâmbi, dar nu zise nimic.
Porniră amândoi spre sufragerie şi se aşezară pe covoraşul din faţa şemineului. Ea mânca cu poftă şi parcă îngheţata ei se lăsa mai uşor înghiţită. A lui începuse să se topească şi nici măcar nu mâncase jumatate. Puse bolul deoparte şi ea pe al ei, apoi se tolăni în poala lui, iar el o mângâie cu mâna prin părul ei mătăsos. Privea flăcările cum zvâcneau, iar atingerile lui o toropiră. Pleoapele se lipiră şi adormi... El o luă uşor în braţe, o cuprinse cu dragoste şi o urcă în dormitor. O aşeză uşor, iar apoi o înveli. În drum spre baie ea şopti uşor:
- Iubitule, n-ai uitat ceva?
El se întoarse către ea, se aplecă şi îşi primi sărutul... Acelaşi sărut dulce cu gust de ciocolată.
- Să vii lângă mine, iubitule, să mă iei în braţe...
- Imediat, draga mea...
La întoarcere, stinse lumina şi lăsă doar veioza de pe noptiera lui aprinsă. Se băgă sub aşternut, iar ea, parcă aşteptându-l, i se încolăci în braţe...
Undeva, în depărtare, pe iaz, un greiere şuiera un cântec numai de el ştiut... şi luna asculta prietenoasă, iar ei dormeau într-o îmbrăţiăare tandră şi pe perete ceasul îşi bătea ritmul alene...
Erau fericiţi.
