Lamare sau la mare sau lamare mare?

joi, 16 iulie 2009

De ce să te duci la mare, te întrebi, nu? De ce să nu te duci la mare, te întrebi din nou, nu? Hai să vedem...
Există, după umila mea părere, mai multe aspecte, pozitive şi negative, ale faimosului şi deloc de neglijat plecat la mare. Nu ştiu dacă se poate numi isterie, nu ştiu dacă se poate numi pasiune, nu ştiu dacă se poate numi nevoie, nu ştiu nici măcar dacă chiar nu se poate trăi fără „plecatul la mare”, ceea ce mă fascinează mereu este că, în ciuda faptului că uneori vii extaziat după sau că vii dezamagit, te întorci mereu. Am încercat să caut motive înainte, în timp ce sunt acolo şi după ce m-am întors. Am încercat să caut motive ca să înţeleg de ce există atracţia asta imensă... Obiectivitatea este greu de găsit şi uneori suntem orbiţi de propria noastră vanitate. Există lucruri bune şi rele în plecatul la mare sau, în glumă, chiar nu vede nimeni o asemănare în plecatul la mare cu plecatul oilor la munte, eu sunt singurul dereglat mintal care observă asta? Era o glumă, nu o lua aşa în serios.
Am fost la mare, frate. Da, asta vreau să spun, vreau să mă sparg în figuri şi figurile mele să se înfigă în ochii voştri şi voi să crăpaţi de invidie... Nu, nu vreau asta, ziceam şi eu aşa... Şi dacă am fost la mare, ce? N-ai pierdut nimic, apa de mare e la fel de sărată ca anul trecut, poate chiar mai sărată sau poate am înghiţit eu mai multă ca anul trecut... Ştii care e ironia? Sunt un om care a trăit să meargă la mare, care a intrat în mare, care s-a scufundat, care s-a luptat cu valurile, dar care habar n-are să înoate. Habar n-am! Cred că dacă e ceva ce nu văd să se realizeze în viaţa mea, asta e să învăţ să înnot. Nu e de mine. Ştiu în schimb să simulez că înot. Ooo şi ce bun sunt la asta, maestru. Până acum n-am simulat nicio tentativă de înec, evit asemenea prestaţii demne de emisiunile de divertisment şi evit să devin o ştire de două minute de la ora 5...
Revin, am fost la mare, din nou, şi mai convins ca anul trecut că va mai trece un an fără să învăţ să înot şi am reuşit să nu mă dezamăgesc nici anul ăsta. Tot n-am învăţat. Vorbeam despre motive, nu? Eu m-am dus la mare pentru că am ajuns acolo şi am plecat pentru că mă aştepta acasă. De ce să te duci la mare? E greu. Din punctul de vedere al unui bărbat sau al unei femei? Al unui bărbat, desigur, nu ştiu cum gândeşte o femeie atunci când trebuie să aleagă între a merge sau nu la mare.
De ce să te duci la mare, bărbate? De ce? Păi în primul rând te duci la mare pentru că uneori gândeşti cu organul de reproducere, alias penis, alias ... (fiecare după imaginaţie), şi speri că, odată ajuns la mare, o să te aştepte acolo o „mare” de femei dornice care au un singur scop, să şi-o tragă... Nu ştiu dacă e aşa sau... te duci la mare pentru că speri că vei găsi acolo o pepenărie de sâni, care stau la soare să se coacă şi mor de nerăbdare după atingerea ta... Nu ştiu, nene, nici asta. Poate te duci la mare în speranţa că vei întâlni o puştoaică căreia să-i suceşti minţile şi care sa... restul nu este imaginaţia mea. Sau te duci la mare cu băieţii, să beţi până nu mai ştiţi de voi şi să faceţi caterincă de tipe care oricând pot să v-o „taie”...
De ce te duci la mare? Poţi să te duci la mare pentru apă? Te poţi duce pentru soare? Pentru castele în nisip? Pentru clipe de neuitat cu persoana iubită? Pentru clipe de linişte? Pentru ce te duci la mare? Nu ştii? Ca să ai de unde te întoarce, să ai ce povesti, să ai amintiri, să ai... nu să dai.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Facebook


Cui ii place:

Copyright ©

Conţinutul acestui site internet este protejat prin Legea dreptului de autor L8/1996 actualizată. Folosirea conţinutului ori a unor părţi din acesta fără înştiinţarea, respectiv aprobarea, proprietarului acestui site se pedepseşte conform legilor în vigoare.

Blog template by simplyfabulousbloggertemplates.com

Back to TOP