Tot eu despre mine
vineri, 17 iulie 2009
Am început să citesc Decameronul de aşa mult timp că mă sperie gândul că nu-l voi mai termina niciodată. După atâtea luni şi atâta străduinţă mă aflu la impresionanta pagină... şi acum suspans... suspans... suspans... Stai să mă uit că am uitat. Mă aflu la impresionanta pagină 465. Felicitări şi un An Nou împlinit!!!
Oare o să-l termin anul ăsta dacaă l-am început în martie şi sunt abia la jumătate? După matematica mea, da... După matematica lui, a Decameronului, desigur, nu ştiu... În cel mai nefericit caz, de Anul Nou o să fiu la ultimul capitol şi dorinţa mea pentru anul ce vine va fi ca restul de pagini să fie cuprinsul.
Hmm... Nu contează, sunt optimist. Văd lumea roz şi roz mă vede lumea şi pe mine. Şi ce dacă n-am terminat încă? Important este că mă preocupă măcar gândul ăsta. Şi ce dacă începe să arate ca după război coperta,important este că dă senzaţia că a fost cartea citită mult.
Boccaccio... Decameronul... şi după lumea n-a mai fost nicicând la fel.
Oare o să-l termin anul ăsta dacaă l-am început în martie şi sunt abia la jumătate? După matematica mea, da... După matematica lui, a Decameronului, desigur, nu ştiu... În cel mai nefericit caz, de Anul Nou o să fiu la ultimul capitol şi dorinţa mea pentru anul ce vine va fi ca restul de pagini să fie cuprinsul.
Hmm... Nu contează, sunt optimist. Văd lumea roz şi roz mă vede lumea şi pe mine. Şi ce dacă n-am terminat încă? Important este că mă preocupă măcar gândul ăsta. Şi ce dacă începe să arate ca după război coperta,important este că dă senzaţia că a fost cartea citită mult.
Boccaccio... Decameronul... şi după lumea n-a mai fost nicicând la fel.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu