Vine o zi

duminică, 19 iulie 2009

Vine o zi când toate se termină, aşa cum a existat o zi când toate au început. Orice sfârşit lasă loc unui nou început. Atunci când pierzi ceva, câştigi ceva. Lucrurile nu trebuie privite aşa pesimist, viaţa nu e roz, dar nici neagră, e undeva la mijloc. Viaţa e roşie. Da, roşie. Viaţa e ca o floare de mac, roşie şi cu nişte pete negre. Tu eşti macul din lanul de grâu, uneori singur, alteori înconjurat de alţi maci, la fel de roşii ca tine, dar cu mai multe sau mai puţine pete.
Nu îţi pare rău? Am ciulit urechea şi am auzit o conversaţie, aşa mi-a zis:

- Am băut o bere.
- Bravo.
- Nu-mi spune bravo. Nu mă lua de sus, crezi că nu ştiu?
- Ştii? Ce ştii? Habar n-ai de viaţa ta. Te urmăresc de ceva vreme şi n-am înţeles nimic.
- Poate îmi mai trebuie o bere.
- Lasă berea.
- Nu vreau.
- Deci nu vrei... Exact cum credeam şi eu, nu era problema de nu poţi.
- N-a fost niciodată.
- De ce bei?
- N-am băut.
- Berea?
- M-am trezit cu ea în mână şi am dus-o la gură. Abia după ce am simţit-o rece, curgând pe gât, mi-am dat seama...
- Ce ţi-ai dat seama?
- Că beau.
- Aveai nevoie?
- Nu ştiu, nu m-a ajutat cu nimic.
- Las-o acolo şi vino încoa.
- Nu pot.
- De ce?
- N-am terminat-o.
- Ţi-am zis să o laşi.
- Nu pot.
- Nu poţi sau nu vrei?
- Nu vreau.
- Deci poţi.
- Pot.
- Şi?
- Chiar trebuie să vorbim atât despre berea asta nenorocită?
- Nu.
- De ce ai venit?
- Să te văd.
- De ce?
- Să te văd.
- Vrei ceva de la mine? Nu mai am. Ce a fost de luat, au luat alţii înaintea ta.
- Nu vreau nimic de la tine, vreau doar să mă asculţi.
- După.
- După ce?
- După ce termin berea.
- Bine.
- Gata.
- Ai terminat?
- Da.
- Stai jos, lângă mine.
- Bine, stau jos.
- Te iubesc.
- De ce îmi spui asta?
- Pentru că asta simt, vrei să ascund?
- Mă iubeşti?
- Da.
- De ce?
- Asta e cea mai idioată întrebare pe care am auzit-o în viaţa mea.
- Ba nu e.
- Ba da.
- Bine.
- Bine.
- De ce mă iubeşti?
- Iar începi?
- Da.
- De ce?
- Pentru că vreau să ştiu.
- Te iubesc şi atât. E bine aşa?
- Nu.
- Tu ai iubit vreodată pe cineva?
- Nu ştiu.
- Nici nu mă miră... Cum puteai oare să vezi că eu te iubesc?
- Păi... Tu chiar mă iubeşti?
- Da.
- Credeam că glumeşti.
- Glumesc?
- Da, eu aşa credeam.
- Doamne, te urăsc.
- Mă iubeşti sau mă urăşti? Hotărăşte-te.
- Nu mai contează.
- Ce nu mai contează?
- Nimic.
- Te iubesc.
- Poftim?
- Te iubesc.
- Îţi arde de glume?
- Nu.
- Atunci de ce glumeşti?
- Nu glumesc.
- Mă iubeşti?
- Da.
- Vrei să te cred?
- Nu.
- Atunci?
- Vreau să simţi.
- Ce să simt?
- Că te iubesc.
- Nu simt.
- Nici n-ai încercat.
- Trebuia? Nu era mai bine să mă lovească?
- Dragostea nu loveşte, dragostea te ia pe sus.
- N-am simţit aşa ceva până acum.
- Nu e târziu.
- Mă iubeşti?
- Da.
- A început să plouă, vino lângă mine.
- Acum vrei să devenim şi romantici?
- Nu neapărat. Vreau doar să nu mai stai în ploaie.
- De ce îţi pasă?
- Pentru că te iubesc?
- Adică tu chiar vorbeai serios?
- Da.
- Ce facem?
- Cu ce?
- Cu iubirea asta.
- Nu ştiu.
- De ce nu ştii?
- Pentru că nu ştiu ce îi poţi face iubirii...
- Să o lăsăm, aşa, să-şi facă ea de cap?
- Poate e mai bine aşa.
- Iartă-mă.
- Pentru ce?
- Că nu te-am crezut.
- Nici eu nu te-am crezut aşa că suntem chit.
- De ce e aşa greu cu iubirea?
- Nu ştiu... Pentru că e un sentiment pe care nu-l trăieşti în fiecare zi şi pe care poate nu ştii cum să-l trăieşti?
- Poate.
- De ce te uiţi la bere?
- Îmi pare rau că am băut-o.
- De ce?
- Eu nu cedez aşa uşor de obicei.
- Şi acum ce ai avut?
- Nu ştiu.
- Hai să mergem.
- Unde?
- Oriunde numai să nu mai stăm în ploaie.
- Hai.
- Unde?
- Acasă.
- Mă iubeşti?
- Te iubesc.
- Şi eu...

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Facebook


Cui ii place:

Copyright ©

Conţinutul acestui site internet este protejat prin Legea dreptului de autor L8/1996 actualizată. Folosirea conţinutului ori a unor părţi din acesta fără înştiinţarea, respectiv aprobarea, proprietarului acestui site se pedepseşte conform legilor în vigoare.

Blog template by simplyfabulousbloggertemplates.com

Back to TOP