Mărturie

luni, 27 iulie 2009

Mărturisesc că vreau să nu fi existat vreodată.
Mărturisesc că vreau să uit.
Mărturisesc că am greşit.
Mărturisesc că niciodată nu mi-am dorit să fiu aşa cum sunt, dar sunt şi îmi accept soarta.
Mărturisesc că nu meritam ce am primit, dar am primit, şi de-aş putea să dau înapoi ce am primit şi nu meritam ... aş da.
Mărturisesc că am plâns, dar am făcut oameni să plângă.
Mărturisesc că viaţa nu înseamnă numai suferinţă, am cunoscut gustul fericirii, dar fericirea adevărată n-o guşti decât o dată.
Mărturisesc că degetele îmi tremură, dar mâna e puternică.
Mărturisesc că niciodată nu aş renunţa la viaţă doar dacă ea ar renunţa la mine.
Mărturisesc că vreau să fac numai bine, răul pe care l-am făcut n-a fost dorinţa mea.
Mărturisesc că am iertat şi am fost iertat, nu mă voi opri niciodată din asta.
Mărturisesc că uneori nu ştiu ce să fac şi nu gândesc prea mult ce fac.
Mărturisesc că am iubit, am suferit şi am făcut să sufere, dar nu ştiu câtă lume m-a iubit.
Mărturisesc că vreau să gasesc fericire, nu caut tristeţea, dar ea mă găseşte pe mine.
Mărturisesc că am multe mărturisiri de făcut, dar nu ştiu dacă le voi face vreodată.
Mărturisesc că am secrete, le ţin în mine şi vor merge cu mine în mormânt.
Mărturisesc că nu mi-e frică de nimic, numai de moarte.
Mărturisesc că uneori credeam ca ştiu ce vreau, dar vin clipe de deznădejde şi uit.
Mărturisesc că aş vrea ca uitarea să fie vindecare, dar nu e.
Mărturisesc că somnul nu mi-e somn atunci când nu am inima împăcată.
Mărturisesc că nu ştiu cine sunt.
Mărturisesc că mă doare.
Mărturisesc că nu ştiu.
Mărturisesc că uneori nu vreau.
Mărturisesc că ştiu ce înseamnă aşteptarea.
Mărturisesc că ştiu ce înseamnă suferinţa.
Mărturisesc că ştiu ce înseamnă să fii uitat.
Mărturisesc că ştiu ce înseamnă să fii minţit.
Mărturisesc că ştiu ce înseamnă să minţi.
Mărturisesc că ştiu ce înseamnă... ce înseamnă asta?


...înseamnă că mărturisesc, înseamnă că vreau să-mi asum răspunderea pentru viaţa mea, înseamnă că dacă până acum destinul mi-a controlat viaţa, de acum vreau eu să o controlez, înseamnă că vreau să mor şi să renasc, înseamnă că nu mai vreau aşa, înseamnă că nu mai pot, înseamnă că mi-au ajuns nopţile nedormite, înseamnă că trebuie să fac ceva altfel o să înnebunesc, înseamnă că orice ar fi... va fi... şi niciodată nu aşa cum a mai fost...
Îţi cer iertare ţie şi ţie şi ţie şi ţie, dar mai ales ţie şi ţie... Lor nu le cer iertare. N-am pentru ce, nu sunt dator lumii cu nimic şi nu vreau nimic de la lume. Vreau ca existenţa mea să fie departe de lume, pentru că lumea are o influenţă negativă asupra mea... Lumea mă distruge, lumea mă omoară, lumea mă sufocă, lumea mă dărâmă... Oamenii sunt cei care mă fac să sper, oamenii sunt cei care mă fac să visez, nu lumea... Îi vreau pe acei puţini oameni în viaţa mea... Am nevoie de ei şi musc cu disperarea unui câine din dorinţa de a-i avea aproape...
Sunt un om între oameni, nu sunt cu nimic mai special decât ei, sufăr, râd, plâng, mănâc şi dorm ca ei... Uneori lumea nu înţelege asta... N-am făcut nimic memorabil în viaţa mea, dacă existenţa mea a influenţat oameni, dacă a făcut-o în bine, mă bucur. Dacă existenţa mea a născut suferinţă, îmi merit soarta... şi iertarea nu o voi găsi aici. Pentru că nu există iertare, există doar speranţă... Speranţa că nu se va mai întampla...


Nu există un rost anume, nu există o explicaţie. Era o zi de luni,e ra sfârşitul unei nopţi...
Alin... Luni... Dimineaţă... Ora 7.37... Vreau să dorm... Vreau să uit... Vreau să fie noapte.

7 comentarii:

Boogie Bubble luni, iulie 27, 2009 9:34:00 a.m.  

Toti vrem sa fim altii la un moment dat. dar ... o sa ajungem sa fim intotdeauna aceeasi, fara sa ne dam seama.

Nikol marți, iulie 28, 2009 8:35:00 p.m.  

Ce ai visat in noaptea dinspre duminica spre luni?Marturisesti? :D

CIBELE CAMARGO marți, iulie 28, 2009 11:09:00 p.m.  

Olá,Querido !
Belíssimo texto. Fiquei encantada
Parabéns
Cibele

Georgi,  miercuri, iulie 29, 2009 3:57:00 p.m.  

Tu marturisesti ca ti-ai fi dorit sa nu fi existat niciodata...eu marturisesc ca sunt foarte fericita ca existi.
Marturisesti ca nu ai fi vrut sa fii asa cum esti....eu marturisesc ca nu as schimba nimic la tine.
Nu stii cata lume te-a iubit? E suficient sa stii ca macar una, te iubeste enorm.
Restul....
Restul e in noi.Noi putem schimba ,putem realiza, putem distruge.Conteaza doar ce alegem.
M-am gandit...
M-am gandit....
Stii? Stiu ca stii. Sti si raspunsul? Mai bine, m-ai scutit pe mine din a-l recunoaste.

comma's point of view vineri, iulie 31, 2009 8:23:00 p.m.  

marturisirile astea poarta amprenta unui inconfundabil stil palerian, am i right ?

acest blog este al meu,  vineri, iulie 31, 2009 8:32:00 p.m.  

vrei sa ma crezi ca stilul asta nu are la baza stilul nimanui?n-ai crede...tot ce vezi aici este suta la suta originalitate...fara susrasa de inspiratie.....si vrei sa ma crezi cat de usor e?n-ai crede

Anonymous,  sâmbătă, august 01, 2009 1:39:00 a.m.  

Elucubratii profunde.

Trimiteți un comentariu

Facebook


Cui ii place:

Copyright ©

Conţinutul acestui site internet este protejat prin Legea dreptului de autor L8/1996 actualizată. Folosirea conţinutului ori a unor părţi din acesta fără înştiinţarea, respectiv aprobarea, proprietarului acestui site se pedepseşte conform legilor în vigoare.

Blog template by simplyfabulousbloggertemplates.com

Back to TOP