Rece - din perspectiva unei femei prin ochii unui bărbat

Îi simţeam atingerea rece ca gheaţa cum încerca să scurteze drumul spre fundul meu şi sărea peste porţiuni din trupul meu cu nişte salturi uriaşe care mi se păreau atât de ireale. De fiecare dată îl puneam să o ia de la capăt, îl conduceam uşor cu o atingere senzuală spre umărul meu şi îi şopteam la ureche, trăgându-l peste mine, mai încearcă o dată. Îi simţeam furia şi frustrarea când vedea că nu e în control, eram stăpână peste dorinţa lui de a trece peste partea asta şi încercam să-i arăt că nu se poate.
Transpirase şi câteva picături căzuseră pe mine. Erau atât de calde, le simţeam cum se scurgeau pe şira spinării şi cum se stingeau apoi în aşternuturi, transformându-se în pete mici şi mate. M-a sărutat iar pe umăr şi fiori m-au cuprins în clipa următoare. Nu puteam să ascund, mi se făcuse pielea ca de găina şi el observase asta şi acum se juca cu mine. Oare încă mai deţineam controlul sau el mă controla pe mine?
Mă săruta cu ură şi, parcă dinadins, nu se mai mişca de acolo şi eu începusem să tremur, iar el continua, convins că o să renunţ. M-am prefăcut că ma satur şi simţind asta s-a oprit. Se juca cu degetele pe spatele meu şi cobora cu cerculeţe mici în jos, inel după inel înconjurându-l, iar fiecare cerc îl marca cu o sărutare uşoară şi zgomotoasă. Îi simţeam limba cum face conturul cercurilor şi mă întrebam daca poate fi mai bine de atât. Făcuse din spatele meu o hartă şi avea drumuri numai de el ştiute şi drumurile se intersectau şi coborau şi urcau... Uneori o lua la goană, alteori alene, trăgea după el sărutările ca un lanţ rece şi greu.
Am încercat să nu-l privesc, chiar dacă el îmi căuta privirea şi aştepta un răspuns de la mine. Evitam orice contact şi nu făceam decât să gem sub atingerea lui. În clipa aia nu mă mai interesa ce vrea el, ştiam foarte bine ce vreau eu şi doar asta conta. Îmi permiteam să fiu egoistă pentru că aveam ce îşi dorea el şi el voia să ajungă acolo şi eu îl întârziam pe cât puteam de mult. Voiam să simtă neputinţa si frustrarea, voiam să se simtă umilit ca mai apoi, când va fi cazul, să mă domine, aşa cum îmi doream. Tot eu aş fi deţinut controlul şi el nici măcar nu ar fi ştiut. Aş fi putut să-l ţin aşa o veşnicie, m-aş fi lăsat purtată de sărutările lui pe aripi de vis, însă niciodată nu mi-aş fi pierdut luciditatea.
Îi simţeam respiraţia în ceafă, avea un ritm sacadat. Se excitase aproape la fel de mult ca mine şi încerca să-şi controleze mişcările care aveau un tremur ascuns în ele. Uneori mi se părea că îi aud bătăile inimii care bătea în pieptul lui gata să iasă afară sau poate era inima mea care galopa nebună de la un capăt la altul. Corpul meu forfotea de atâta agitaţie, era ca un furnicar, simţeam înţepături în piele şi simţeam furnicături de jos în sus, neîncetat. Atingerile lui aluneau neîntrerupte şi mă simţeam ca pânza unui pictor în timp ce îşi pictează capodopera vieţii. El era Picasso-ul meu şi eu eram Femeia din fotoliu. Simţeam cum mă modelează şi cum îmi schimbam forma, mă topeam , transpirasem şi simţeam cum mi se usucă buzele.
Fără să-mi dau seama, ajunsese din nou jos, îmi contura fesele şi eu nu mai puteam face nimic, era prea târziu. Sărutările lui nu s-au lăsat mult aşteptate. Simţeam că mor, simţeam că mor din interior, mă ardea, îmi muşcam buzele ca nebuna şi gâfâiam ca un alergător într-o cursă de 100 de metri. Nu mai aveam aer, simţeam că se apropie de mine o furtună pe care nu puteam să o opresc şi mâinile lui... Mâinile lui brăzdau spatele meu şi simţeam cum urmele se înroşesc şi ard.
Am ţipat. Nu era un ţipăt de groază, simţeam plăcerea cum îmi otrăveşte simţurile. S-a uitat la mine pentru o clipă şi, ca un cuceritor ce simte că cetatea e pe cale să cedeze, s-a pornit din nou şi mai intens. Sărutările lui parcă tăiau în pielea mea, mă muşca şi mă săruta în acelaşi timp, fără să mă lase, nu mai aveam nicio scăpare. Fără să-şi dea seama devenise puţin brutal, dar îmi plăcea. Îl simţeam cum e gata să erupă , cum nu mai era în stare să-şi controleze simţurile. Ieşise la suprafaţă animalul din el şi doar respiraţia apăsată îi mai trăda originea, era om.
După atâtea alternări de atingeri şi sărutări, tot ce-i mai rămăsese era să mă tulbure definitiv. Sărutari dupa sărutări, urmele adânci în pielea mea se înroşise şi simţeam cum urcă spre mine un val de căldură. Aveam nevoie de aer şi el mă presa. Urcau valuri, valuri fiori şi gemeam atât de tare încât se speriase, dar a continuat. Aveam nevoie de orgasmul ăsta ca de o eliberare. Eram închisă în trupul ăsta care ardea mocnit şi simţeam nevoia să ies afară. Îl provocam cu geamătele mele şi îi mărea ritmul şi eu ardeam şi el mă stingea cu sudoarea lui şi aşternuturile nu ne mai ajungeau şi am simţit pentru o clipă cum mi se taie respiraţia şi liniste şi-o amorţeală m-a cuprins şi am uitat... Am uitat unde sunt, am uitat cine sunt, zâmbeam... Zâmbeam şi îl priveam şi am simţit nevoia să îl sărut şi m-am întins şi el s-a întins şi ne-am sărutat...
Nu mai simţeam nimic. Eram amorţită, vedeam în ceaţă, nu-i mai simţeam decât parfumul cu iz de sudoare topindu-se pe buzele mele şi încălzindu-mi nările, dar voiam mai mult şi el voia mai mult şi lucrurile nu puteau să se oprescă aici. Nu voiam nici eu, nu voia nici el. Te vreau, i-am soptit. Şi parcă atât aşteptase şi l-am simţit deasupra mea, acum nu mai trebuia decât să ajungă acolo, să-şi găsească singur calea dorinţei sale... Trezeşte-mă, visătorule...