Schimbare

sâmbătă, 1 august 2009

Disperarea te face să te schimbi. Limitele nu mai reprezintă nimic, sunt doar palide urme ale unor constrângeri inutile. Nu poţi privi lacrimile cum se rostogolesc pe firul unor râuri deschise pe obrazul neted şi lipsit de viaţă. Nu poţi râde când gura ţi-e plină de amărăciune. Am avut nevoie de o schimbare, undeva, în viaţa mea. N-am cerut-o, şi-a înfipt singură colţii în zilele vremurilor mele şi s-a odihnit pe pleoapele unor vise care n-au mai venit.
Să schimb ceva ce n-am avut niciodată cu ceva ce nu voi avea niciodată. Asta este adevarată ironie a vieţii. Schimbările vin ca anotimpurile, una dupa alta, într-un ritm numai de ele ştiute. În viaţă, treci prin atâtea schimbări şi atâtea trec peste tine încât ajungi, la sfârşit, să nu te mai recunoşti. Unul a fost omul care a pornit pe drumul ăsta şi altul este acela ce ajunge la capătul lui.
Dintre toate schimbările din lume, schimbarea oamenilor este cea mai urâtă, cea mai neînţeleasă şi cea mai puţin dorită dintre toate. Dacă există ceva în viaţă ce nu ar trebui să sufere de schimbare asta ar trebui să fie oamenii şi sentimentele. Pilula împotriva schimbării aş numi-o şi ar fi distribuită gratuit fiecărui om pe care l-am cunoscut, îl cunosc şi îl voi cunoaşte. Oamenii nu merită să fie schimbaţi, nu merită să simtă diferenţele ca pe nişte cuţite care taie şi şlefuiesc din carnea lui şi îi modifică existenţa. Schimbare... Ce cuvânt plin de regrete, plin de îndoieli, uneori căutător de speranţă, alteori unica soluţie. Te schimbi. Tu o ştii cel mai bine. Nu e alegerea ta, este alegerea ta să nu o faci... Dacă o faci dai vina pe soartă şi liniştit o aştepţi pe următoarea. Un circuit fără sfârşit. Te schimbi întâi ca om, te schimbi apoi ca fiinţă şi sfârşeşti prin a fi diferit de ceilalţi...
Schimbare... Mă rog la Dumnezeu în fiecare clipă să n-o facă, să mă ierte şi să-mi dea şansa să-mi aleg singur destinul... Nu vreau să mă schimb decât dacă mi-o cere conştiinţa, vreau libertatea să aleg să vină schimbarea atunci când o voi cere... Am simţit schimbarea, nu o mai vreau vreodată.

1 comentarii:

Georgi,  luni, august 03, 2009 11:37:00 p.m.  

Si eu vreau sa schimb ceva! Am nevoie de ajutor pentru asta! Un impuls,un strop de curaj...un sentiment ca nu sunt singura!
Cine poate sa imi ofere asta? Simt ca tu poti asta.....oare ? da...cred ca da...
Ma ajuti? Am nevoie de o palma de-a ta, pentru a-mi sterge lacrimile de pe obraji,pentru a pune o piedica in calea lor.Nu mai vreau sa plang...nu mai vreau sa sufar....nu mai vreau sa aud in jurul meu " o sa mori singura" si asta numai din cauza incapatanarii mele.Ajuta-ma sa scap de acest "greu" care imi apasa umerii, de acest "greu" care imi traseaza cute in piele...
Te rog....fa-o de dragul meu...se poate?!!!....

Trimiteți un comentariu

Facebook


Cui ii place:

Copyright ©

Conţinutul acestui site internet este protejat prin Legea dreptului de autor L8/1996 actualizată. Folosirea conţinutului ori a unor părţi din acesta fără înştiinţarea, respectiv aprobarea, proprietarului acestui site se pedepseşte conform legilor în vigoare.

Blog template by simplyfabulousbloggertemplates.com

Back to TOP