Simte ce crede
joi, 20 august 2009
Asculţi poveşti, auzi cuvinte, simţi ce simţi şi taci. Nu-ţi pierzi speranţa niciodată, nu ai fost construit să-ţi pierzi speranţa. O picătură de dragoste te încarcă pozitiv pentru ani întregi de suferinţă. Dacă cineva ţi-ar şti secretul, lumea ar fi mai bună. Fire de praf pe o podea din gresie albă, luciu pierdut şi sec.
Nu este impasibilitatea voinţei de a lupta împotriva sorţii, a ceda este biblia laşului. Ai încercat vreodată să rezişti tentaţiei de a renunţa? Ai încercat vreodată să aştepţi? Să mergi până la capăt, să lupţi fără oprire pentru nesiguranţa zilei de mâine?
Floarea crescută pe un maldăr de gunoaie este mult mai frumoasă decât floarea crescută întru-un ghiveci pe pervazul ferestrei. De ce? Poate fiindcă nu-i dădea nimeni nicio şansă? Poate fiindcă a reuşit acolo unde mulţi au eşuat, poate fiindcă nu şi-a pierdut niciodată speranţa.
Dă-i diamantului din nămol şansa să strălucească, curăţă-l şi arată-i razele de soare, iar el o să ţi le strângă pe toate într-o strălucire ameţitoare.
Judecă încet, grăbeşte-te doar atunci simţi că te răzgândeşti.
Ai scris pe un petec de hârtie ignoranţă, ai desenat pe un zid de cărămidă fortă, ai lăsat cu picioarele tale în praf o urmă semnificând dorinţă, ce-ţi mai lipseşte omule să fii fericit? Viaţa?
Nu suntem noi drepţi să ne judecăm pe noi înşine, dar avem dreptul să ne criticăm... Nu-ţi pierde speranţa, o primeşti o singură dată si nu se regenerează, se topeşte picătură cu picătură şi se evaporă într-un nor de singurătate. Nu vrei ceaţă, nu vrei nori, vrei soare. Respiră adânc şi ia-o de la capăt.
Nu este impasibilitatea voinţei de a lupta împotriva sorţii, a ceda este biblia laşului. Ai încercat vreodată să rezişti tentaţiei de a renunţa? Ai încercat vreodată să aştepţi? Să mergi până la capăt, să lupţi fără oprire pentru nesiguranţa zilei de mâine?
Floarea crescută pe un maldăr de gunoaie este mult mai frumoasă decât floarea crescută întru-un ghiveci pe pervazul ferestrei. De ce? Poate fiindcă nu-i dădea nimeni nicio şansă? Poate fiindcă a reuşit acolo unde mulţi au eşuat, poate fiindcă nu şi-a pierdut niciodată speranţa.
Dă-i diamantului din nămol şansa să strălucească, curăţă-l şi arată-i razele de soare, iar el o să ţi le strângă pe toate într-o strălucire ameţitoare.
Judecă încet, grăbeşte-te doar atunci simţi că te răzgândeşti.
Ai scris pe un petec de hârtie ignoranţă, ai desenat pe un zid de cărămidă fortă, ai lăsat cu picioarele tale în praf o urmă semnificând dorinţă, ce-ţi mai lipseşte omule să fii fericit? Viaţa?
Nu suntem noi drepţi să ne judecăm pe noi înşine, dar avem dreptul să ne criticăm... Nu-ţi pierde speranţa, o primeşti o singură dată si nu se regenerează, se topeşte picătură cu picătură şi se evaporă într-un nor de singurătate. Nu vrei ceaţă, nu vrei nori, vrei soare. Respiră adânc şi ia-o de la capăt.
2 comentarii:
When a new day begins, dare to smile gratefully. :)
am rezistat tentatiei de a ceda si e asa frumos dupa aceea cand te regasesti...
Trimiteți un comentariu