IN CERC

Era un melc pe o frunza in dimineata aia...si fugea de manca pamantul,sau frunza aia de vita de vie pe care isi tragea alene ditamai burdihanul,lasand in urma lui o dara lipicioasa si alba.Ma intrebam unde se grabeste?sa ajunga pe alta frunza sau cine stie ce destinatie avea el.Nu mergea nici in jos,nici in sus,mergea paralel cu trotuarul si ma gandeam cum se vede de acolo de la el?oare i-o fi frica?oare melcii au frica de inaltime?Melcul asta era smecher domne,stia drumul,mergea fara sa se uite inapoi si privirea ii era mereu inaltata semn ca stia el unde sa se uite.Era inconjurat de atata verde si razele soarelui care straluceau in bobitele de roua de pe frunzele de vita de vie,oare cum de vedea fara sa fie orbit de ele.Era singur melcul asta,si ma gandesc ca ori venea de la servici,dar nu putea ca era weekend, ori se ducea sa-si viziteze familia in provincie,dar toata via era in provincie,ori ma gandesc ca mergea asa fara nici o directie in cautarea destinului sau.
Oare melcii au un destin?Oare melcii se gandesc la viitor?oare melcii vor o familie si cauta o viata intreaga jumatatea potrivita?Trebuia sa-l intreb pe melcul asta dar avea asa o viteza ca atata timp cat eu mi-am pus intrebarile astea el a disparut de pe frunza,si s-a pierdut in gramada mare de frunze care rasarisera de nicaieri.I-am urat melcului drum bun in sinea mea si i-am dorit sa gaseasca ceea ce cauta...si mi-am dorit sa fiu si eu un melc,sa vad tot sa simt tot si sa cunosc tot ...sa mi le port pe toate in spate dar sa privesc mereu inainte,cu grija,in cautarea frunzei mele verzi,pe care sa ma lipesc si de care sa nu ma despart niciodata.