A trecut ceva

marți, 16 iunie 2009

Ce repede trece timpul… Parcă mai ieri scriam ceva aici. Trec zilele repede, repede… Fără amintiri, fără nimic... Aş mânca îngheţată, aş mânca prăjiturele şi aş bea un pahar de lapte. Aş dormi, aş visa... Sunt obosit. Îmbătrânesc de atâta oboseală. De unde vine oboseala? Din prea multă voinţă?
Oboseala vine atunci când vrei mai mult, nu neapărat decât poţi, dar vrei mai mult... E o melodie care mă linişteşte întotdeauna. De câte ori vin acasă e prima melodie pe care o ascult şi ultima înainte să merg la somn. Face bine... Face linişte... Atunci când cauţi liniştea şi n-o găseşti o poţi găsi în ceva atât de mic ca un mp3... Nici nu trebuie să înţelegi versurile sau să le asculţi, trebuie doar să simţi ce trebuie să simţi şi imediat te simţi mai bine....
Cu fiecare zi care trece simt că pierd şi câştig ceva în acelaşi timp... Pierd zile şi câştig amintiri. Pierd nopţi şi câştig vise. Pierd timp şi voi câştiga o eternitate undeva, departe, într-un loc neştiut... Undeva retras… Când mă gândesc la relaxare am o imagine în minte, o imagine care apare mereu, de fiecare dată când mă gândesc la asta... Un apus de soare, o căsuţă la ţară, o verandă deschisă, un fotoliu... O zi de toamnă, răcoare cu o adiere subtilă şi… linişte. O imagine înecată în linişte... Doar zumzăit de gâze şi ciripit de păsări...
Linişte şi închid ochii şi mă trezesc în faţa calculatorului înconjurat de aceleaşi lucruri banale... şi plictisit... şi obosit... Noroc cu melodia. Oare ea o fi de vină?

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Facebook


Cui ii place:

Copyright ©

Conţinutul acestui site internet este protejat prin Legea dreptului de autor L8/1996 actualizată. Folosirea conţinutului ori a unor părţi din acesta fără înştiinţarea, respectiv aprobarea, proprietarului acestui site se pedepseşte conform legilor în vigoare.

Blog template by simplyfabulousbloggertemplates.com

Back to TOP