Singurătate

Spune-mi unde te-ai dus? De ce ai plecat şi când te vei mai întoarce? Spune-mi unde mi-ai pus speranţele şi unde mi-ai ascuns visele... De ce ai plecat fără niciun cuvânt? Am găsit uşa deschisă şi pe nimeni înăuntru... Am găsit o singură farfurie pe masă, am găsit o singură pernă pe pat... Am găsit şifonierul gol, am găsit urme, dar nu te-am găsit pe tine...
Am plecat de undeva, te-am găsit pe tine, am mers împreună şi apoi tu ai luat-o pe alt drum... De ce nu m-ai întrebat dacă vreau şi eu să vin cu tine? Nopţile sunt reci fără tine, somnul nu există când ştiu că nu e nimeni să iau în braţe, tremură gândurile... E frig... E frig în inima mea şi a îngheţat tot, sentimente, fericirea şi toate, doar fiindcă ai plecat... De ce?
Mergi singur pe drum, mergi singur şi îţi asculţi paşii şi ţi-ai dori să mai fie şi alţi paşi să meargă împreună cu ai tăi... Stai la masă şi mănânci şi ţi-ai dori ca în faţa ta să mai fie cineva care să facă acelaşi lucru. Stai în pat şi priveşti lumina lunii cum se oglindeşte în cameră. Ţi-ai dori să ai pe cineva lângă tine să se bucure de ceea ce vezi tu...
Ce e singurătatea? Singurătatea e atunci când viaţa e prea multă pentru tine, prea multă pentru un singur om şi simţi nevoia să o împarţi, momente în care fericirea nu mai e fericire doar pentru unul singur şi nefericirea devine disperare... Singurătatea este singurul moment în care nu mai eşti egoist, în care vrei să dai, vrei să primeşti.
Am văzut un melc pe o frunză. Era singur. Am văzut o floare într-un lan de grâu. Era singură. Nu te văd pe tine, dar te întreb, tu eşti?